De unde vine gustul? În primul rând, din calitatea cărnii. Apoi din bucata de carne folosită (mușchiuețul, deși fraged, nu debordează de gust nici după maturare, acesta e principalul motiv pentru care se marinează în multe cazuri, sau e acoperit de diverse sosuri), din marmorare (grăsimea intramusculară are gust propriu și ajută la aromarea întregii fripturi) și în cele din urmă din maturare.

Nu vreau să redeschid subiectul, am mai scris pe acest site despre maturare și marinare, mesajul principal de azi e cel din titlu. Nu spun să nu mai cumpărați/frigeți mușchiuleț, spun doar că o bucată de ceafă de vită friptă în tigaie, cum e cea folosită pentru a ilustra acest articol, nu e cu nimic mai prejos decât părțile “nobile”. Spun doar să explorăm toate posibilitățile înainte de a ne limita la a spune “mamă, ce bucată fragedă”. “Fraged” fără “gustos” e degeaba. Iar adevărul e că de multe ori găsim mai mult gust într-o bucată de piept sau de costiță fără os decât într-un t-bone. Și dacă vi se pare că reiau teme, să știți că exact asta fac. Pentru că mai avem mult până când vom înțelege ce-i cu carnea și cum trebuie să o tratăm.