Lucrurile stau la fel și când vine vorba de carnea roșie, însă crescătorii de animale din acest sector nu-și permit luxul de a intra într-o competiție de genul “hai să vedem cine vinde mai ieftin”, din simplul motiv că de multe ori ia mai mult timp să maturezi o carcasă de vită decât să crești un pui, de exemplu. Sigur că exemplul este unul extrem, și l-am dat doar pentru a sublinia un lucru de care prea puțini oameni țin cont: o vită crescută pentru carne nu oferă lapte, iar tracțiune animală a ieșit din uz. Asta înseamnă că pentru unul sau mai mulți ani, animalul are nevoie de hrană și îngrijire înainte de sacrificare, lucru care vine cu costuri destul de mari chiar și în cazul creșterii în regim industrial sau semi-industrial. Lupta mare a producătorilor e pentru eficiență, nu neapărat pentru viteza de creștere, capitol la care natura nu e imposibil, dar e…ineficient de bătut. Dacă la aceste condiții adăugăm cererea pieței, care influențează decisiv prețul, dacă mai urmărim lanțul și procesele care conduc o bucată de carne de la crescător la consumator, putem aprecia mai bine prețul unui steak de calitate. Sigur, pentru asta trebuie să învățăm ce e calitatea, iar pentru a putea face asta mai ușor și mai repede, nu e greșit să începem cu porții mici.