1) Carnea. Totul pleacă de aici. Primul și cel mai important secret e acesta, atât de simplu: dacă ai carne bună, succesul tău e cel puțin promițător. Cum și unde găsești carne bună? În multe locuri, de bună seamă, eu recomand însă ce știu și ce pot garanta, în urma multor exerciții practice. Vezi aici.

2) Tigaia. Dacă nu ai o tigaie potrivită, ai șanse bune să irosești o bucată de carne bună. Asta-i o tigaie perfectă pentru plită cu inducție, cele vitroceramice și cuptor. E scumpă dar ține o viață. O variantă ieftină și de încredere e tigaia din fontă (am două acasă, le folosesc pentru diverse lucruri). Avantajul unei tigăi din fontă e acela că o poți folosi și pe foc deschis sau direct pe jar ori pe grătar (uneori se impune). Dezavantajul e inerția termică mare (acumulează multă căldură, nu se încinge prea repede și degajă căldură mult timp după ce ai luat-o de pe foc, presupune ceva exercițiu).

3) Practica. Teoria-i o poveste, practica ne cam omoară, nu? Fără exercițiu, fără să frigi mai bine ori mai puțin bine măcar o bucată de carne pe săptămână, cel puțin o jumătate de an, n-o să ajungi la performanțe repetabile. Poți să ai norocul începătorului și să-ți iasă din prima dar norocul de felul ăsta nu prea ține. Poți să fii extrem de intuitiv și de talentat și să-ți iasă perfect din prima și la fel de bine de fiecare dată, în acest caz te felicit și te proclam zeu al fripturii la tigaie. Noi, ceilalți, avem nevoie de practică, de exercițiu și concentrare, măcar până învățăm tehnica așa, ca pe o mantră yoghin-carnivoră (blasfemie?) pe care să o putem transmite prin ADN copiilor noștri.

*****************************

I dislike titles of the type “three something”, “32 things that”, “101 must-do things” and I have expressed my dislike publicly. It may be, precisely because of this, that I have to learn a sort of humiliation lesson (moderate humiliation, it is true), as I have been unable to come up with a more suitable title for this article. Anyways, somehow I will get over my own powerlessness while you will find out, in case you did not know, the three things that guarantee the success of an impeccable pan-frying beef steak.

1) The meat. Everything starts here. The first and most important secret, and such a simple one, is this: if you have quality meat, your success is at least promising. How and where to find quality meat? In many places, of course, but I recommend what I know and what I can vouch for, after numerous practical exercises. See here.

2) The frying pan. If you don’t have a suitable frying pan, you are likely to waste a quality meat cut. This is a perfect panfor the induction and vitroceramic cooking range and for oven. It is expensive, but it lasts for a lifetime. The cast iron pan is a cheap and reliable option (I have two at home; I use them for different purposes). The advantage of a cast iron pan is that you can use it both on the open fire or directly on the charcoals or on the grill (sometimes this is a prerequisite). The disadvantage lies in the high thermal inertia (it accumulates a lot of heat, it does not heat up quickly and it gives out heat long after it has been removed from the fire; it requires some practice).

3) The practice. Easier said than done, right? Without practice, without cooking well or not so well at least a beef cut every week, for at least half a year, you will not get to repeatable performances. You can have the beginner’s luck and get it right the first time, but this kind of luck does not last for long. You may be extremely intuitive and talented and get it right the first time and each time. If this is the case, allow me to congratulate you and to declare you the god of pan-frying. The rest of us need practice, exercise and focus, at least until we master the technique, like we would master a yogi- carnivorous mantra (blasphemy?) that we can pass on to our children through DNA.