Trăim foarte diferit față de acum 100 sau 50 de ani și nu cred că ar trebui să regretăm progresul, însă mărturisesc, nu m-ar deranja deloc un consum mai mare de vegetale în timpul săptămânii (ceea ce și practic, poate și pentru că-mi place carnea prea mult pentru a mânca una de slabă calitate), încununat de una sau două mese de week-end care să conțină carne de calitate superioară, obținută în mod responsabil. O carne de bună calitate e foarte ușor de pus în valoare folosind tehnici simple, echipament rudimentar, condimente comune, efort puțin. O tigaie mai mare, o cratiță din fontă cu capac, o plită cu lemne, un grătar, un cuptor. Temperatură joasă pentru frăgezire, temperatură ridicată aplicată scurt timp, pentru rumenire. Sare, piper, boia, cimbru proaspăt, rozmarin, usturoi, poate puțin ulei – nu-i nevoie de prea multă fantezie ori de prea mult curaj pentru a le folosi. Un termometru cu sondă e o investiție mică, iar temperaturile corespunzătoare stării preferate (rare, medium rare etc) se găsesc ușor pe internet, iar cu puțină practică nici nu mai ai nevoie să cauți undeva. Căldura indirectă e mai bună decât cea directă, de cele mai multe ori, grăsimea în exces poate fi topită lent într-o tigaie, oasele mai mari pot fi folosite atât ca protecție la temperatură prea mare, cât și ca mediu conductor de căldură. Luați-vă inima-n dinți și încercați să gătiți bucăți mari de carne, nu a atât de complicat, iar recompensele depășesc în valoare efortul. Găsiți detalii despre tehnicile pe care trebuie să le știți, inclusiv pe acest site.