De ce legăm (uneori) carnea
În general, orice legătură are rolul principal de a fixa ceva, fie că e vorba de fixarea unei planete pe orbită (aici vorbim despre o legătură invizibilă, dar despre care am căzut de acord că există) sau de fixarea unui obiect într-o anumită formă (lucru relizat de cercurile unui butoi, de exemplu). Legarea bucăților de carne, a ruladelor, uneori a întregului animal (valabil mai ales în cazul păsăretului) are un scop dublu.
Pe de o parte este vorba despre păstrarea formei – e limpede că o ruladă nu poate fi numită așa dacă nu rămâne rulată pe timpul coacerii și după ce acest proces a fost încheiat, un pui arată mult mai bine după coacere dacă a fost legat înainte, o bucată generoasă de friptură își păstrează ținuta dacă e legată cel puțin pentru prima parte a coacerii. Apoi mai putem vorbi și despre celălalt aspect, care mie mi se pare mult mai important decât forma, respectiv faptul că prin legare forțăm sucurile din carne să se concentreze în anumite porțiuni. Astfel se creează condițiile unei coaceri sub presiune, presiune care vine din interiorul bucății de carne. De aici rezultă fripturi zemoase și fragede, carnea își păstrează suculența mai bine, iar sucurile au fără îndoială gust. Despre cum să legi o friptură mi-ar fi greu să vă vorbesc în așa fel încât să rămâneți cu cunoștințele practice, dar e plin internetul de tutoriale video foarte folositoare. Cumpărați carnea, un ghem de sfoară (există sfoară de bucătărie, dar și sfoara din cânepă e bună) și exersați. Lucruri bune vor ieși de aici.