Da, carnea merită respect. Sigur, și morcovul merită respect, și pentru el s-a trezit cineva dimineața devreme, s-a cheltuit apă, s-a cheltuit energie, s-a cheltuit pricepere. Cu carnea, însă, lucrurile stau puțin altfel.

Pe lângă toată munca și toată cheltuiala, carnea înmagazinează în ea și scrificiul vechi de când e lumea, sacrificiu care, spun istoriile și istoricii, a împins întreaga omenire înainte. Pentru ca acest sacrificiu să nu fie zadarnic, e necesar să tratăm carnea cu respect. Odată stabilit acest lucru, se deschide în fața noastră orizontul priceperii, care va fi tot mai aproape de noi, pe măsură ce exersăm. Nu spun că-i obligatoriu să devenim cu toții maeștri măcelari, grataragii, bucătari, spun doar că în timp, atenția pe care o acordăm fiecărei mese pe care o pregătim, va rodi, mesele noastre vor fi tot mai bune, tot mai gustoase, vor deveni memorabile. Dacă vi se pare că ăsta-i lucru puțin, închideți ochii și imaginați-vă mâncarea pe care v-o făceau bunicile în copilărie. Vedeți?

Deși sunt tentat să încep cu o rețetă, nu o voi face. Primele postări vor fi despre rase și tipuri de carne, despre tăieturi simple, speciale, scumpe ori ieftine, despre ustensile, maturare, despre diverse noțiuni mai mult sau mai puțin traductibile în limba română dar utilizate în limbajul de specialitate. Am ales să procedez așa pentru că socotesc că-i important să avem o bază la care să ne raportăm. Sigur, unii dintre voi au această bază, cu siguranță unii dintre voi știu despre carne lucruri care-mi scapă mie azi și sunt mai mult decât bucuros să învăț alături de cititorii blogului. Și nu, nu mi-e teamă să spun că nu le știu eu pe toate, scopul acestui blog e să le arate cititorilor săi că se poate învăța constant, că e mereu loc de mai bine și că drumul spre perfecțiune e o recompensă în sine.

Toate postările de aici vor avea și traducere în limba engleză, nu din snobism ci din necesitate. Consider că România merită să câștige un loc pe hartă între țările în care carnea se gătește cu adevărat bine. Acest loc poate fi obținut și prin utilizarea unui limbaj care să încurajeze schimbul de informație cu oameni care provin din culturi diferite, care au experiențe diferite de ale noastre, care știu lucruri care pentru noi fie nu există, fie-s prea noi. Voi încerca să fiu mereu scurt și la obiect, să includ în fiecare rețetă informații relevante și esențiale pentru reușita ei și, așa cum fac și pe blogul personal, să încurajez fantezia și să ofer idei noi. Nu știu unde va duce drumul acesta, dar sunt mândru și recunoascător pentru că mi s-a dat ocazia să-l deschid. Sper să-mi fiți alături cât mai multă vreme. Să fiți sănătoși.

Adrian Hădean

28 Februarie, 2014

**************************

Meat deserves respect

This is my first post on GurmandApetit.ro, my new culinary project, a blog about meat, supported by Cris Vest Carne, the company which created the brand Gurmand Apetit. I won’t hide the fact that the recipes posted on this blog will primarily contain the Gurmand Apetit products, but I can explain why: I have found here a deep understanding of meat as a raw material, as a source of nutrition. I have found respect for meat, and, more than that, I have found an entire philosophy based, first of all, on respect, and also on attention, skill and perfectionism. Indeed, meat deserves respect. Undoubtedly, the carrot deserves respect, too: somebody did wake up early for it, water was spent, energy was spent, and skill was used. In what concerns meat, things are slightly different. Besides all the work and expenditure, meat stores the ancient sacrifice, which, as history and historians put it, has moved the entire mankind forward. For this sacrifice not to be in vain, it is necessary to treat meat with respect. Once this has been established, the horizon of skilfulness opens in front of us, and it draws nearer and nearer, as we practise. I don’t mean that everybody should become a master butcher, a grill cook, a cook; I’m just saying that in time the attention we pay to each meal we prepare will flourish, our meals will become better and better, tastier and tastier, they will become memorable. This is no small thing, and to prove it, close your eyes and picture the food your grandmas used to prepare in your childhood. You see?

Although I’m tempted to start with a recipe, I won’t do it. My first posts will be about breeds and types of meat, about simple, special, expensive or cheap cuts, about utensils, about maturation, about various notions more or less translatable in Romanian, but used in specialised language. I’ve decided to begin like this because I consider that it is important to have a basis to which we can all relate. Of course, some of you already have this basic knowledge, some of you undoubtedly know things about meat that escape me now and I’m more than happy to learn together with the readers of this blog. And no, I’m not afraid to admit I don’t know everything, the purpose of this blog being to show its readers that you can learn constantly, that there is always room for improvement and that the road to perfection is a reward in itself.

These posts will also be translated in English, not out of snobbery, but out of necessity. I consider that Romania deserves to earn a place among the countries where meat is, without a doubt, cooked as it should be. This place can also be earned by using a language that encourages the exchange of information between people originating from different cultures, whose experience is different from ours, who know things either unknown, or new to us. I will always try to be brief and to the point, to include relevant information, essential for success, and, as I do on my personal blog, to encourage imagination and to provide new ideas. I don’t know where this road leads, but I’m proud and grateful that I was given the opportunity to start down this path. I hope you will be by my side for a long time.