De ce nu mă convinge “grass fed beef”
Vita hrănită cu iarbă, exclusiv cu iarbă – unul dintre trendurile alimentare apărute în ultimii ani, promovat în cadrul unor curente de “alimentație sănătoasă”, poate fi o opțiune, fără îndoială, dar după ce am studiat și experimentat în ultimele luni, nu e PRIMA mea opțiune.
Ar putea fi, dacă mi-ar recomanda-o un nutriționist ori un medic (pot fi una și aceeași persoană uneori) ca parte a unui anumit regim alimentar. Ca bucătar nu aș alege-o niciodată, nici ca și consumator sănătos cu obiceiuri alimentare echilibrate. Să vă explic de ce:
Vita hrănită exclusiv cu iarbă e, dacă vreți un exemplu, vita argentiniană crescută în pampas, plimbată pe propriile picioare pe întinderi de zeci sau sute de kilometri pătrați. Carnea e slabă, fără îndoială, conținutul de grăsime al carcasei e redus, carnea are încărcătură calorică mai redusă decât carnea animalelor cu alimentație mixtă sau hrănite exclusiv cu grâne, e și destul de fragedă fiind maturată luni de zile în vacuum. Are o singură problemă: nu-i suficient de gustoasă. Să fiu sincer, singura senzație pe care mi-o oferă e cea de aport proteic. E bine pentru minte, poate fi (repet asta) bine pentru anumite tipuri de regim alimentar, dar pentru bucătarul din mine nu-i destul. Sigur că pot să contribui la gust adăugând diverse lucruri (marinare, mirodenii, sosuri, tehnici de gătire), dar nu-i același lucru, pentru că ingredientul de la care pornesc e absolut esențial. E important ca ingredientul în sine să aibă gust bun, să aibă valoare inclusiv (sau mai ales) din această perspectivă. Gustul, dragii mei, a acolo unde-i grăsimea intramusculară, grăsime despre care s-a vorbit mult în ultima vreme și despre care știm acum că nu e bau-bau-ul gastronomiei. Grăsimea intramusculară se obține sau apare mai ales în urma alimentației cu grâne. Da, cu cereale. Vitele cu alimentație mixtă (iarbă+cereale) livrează carcase cu o calitate net superioară inclusiv din perspectiva gustului. Că acest gust vine cu o încărcătură calorică mai mare, e adevărat, dar nu e relevant în contextul unei alimentații echilibrate, în contextul unei vieți echilibrate. Propun să nu mai intrăm în panică atât de ușor și să încercăm să înțelegem ce înseamnă ori de unde vin curentele alimentare la care aderăm de multe ori după citirea unui simplu paragraf (ori poate nici atât). Ne oferim în felul acesta șansa mai multor opțiuni și, fără îndoială, șansa de a întâlni lucruri care să ne placă în profunzime, nu doar la nivel declarativ.